Androidul

“Telefonul” suna. Il scot din buzunar, apas tasta verde, vorbesc la el, dupa care apas tasta rosie pentru a incheia convorbirea. Cam aceasta era “schema” de ultilizare a telefonului mobil pana de curand. Pana cand telefoanele,… nu mai sunt telefoane. Acum sunt handhelduri, sau telefoane inteligente, un fel de computere de buzunar.

Ma uit la Blackberry-ul meu si raman uimit. Pe ecran am ca icoane Facebook, Twitter, WordPress, Opera Mini, Orange World si MySpace. Nu mai exista agenda, sau SMS. Acum il folosesc mai mult pentru date. Si mai putin pentru voce. Si cred ca acesta este doar inceputul.

Insa pe langa ce ne ofera si ne promite Android, noul sistem de operare promovat de cei de la Google, a da click pe iconul Facebook, a te loga si a fi in plin contact cu lumea este la fel de rudimentar ca si Nokia 3310 pe langa BlackBerry 8520!

2005. Andy Rubin ii propune lui Larry Page ideea sistemului Android. Android este un sistem de operare bazat pe Linux (deci open source). Ce a facut Google-ul lui Larry Page? Simplu. L-a adaptat pentru telefoanele mobile si l-a dotat cu un sistem de dezvoltare a aplicatiilor! Spre deosebire de Apple, care a publicat sistemul de dezvoltare tarziu, si cu foarte multe restrictii.

Din nou Google-ul a ales mutarea castigatoare. A vazut un avantaj in a da posibilitatea dezvoltatorilor de soft de a dezvolta orice aplicatie le trece prin cap. Si a mai adaugat si 10 milioane de dolari pentru a rasplati cele mai inovative si interesante softuri dezvoltate!

Rezultatul? In scurt timp sute de mii de dezvoltatori precum si companii mari de soft scriau cod pentru noul Android. Insa nu numai cu bani i-a atras Google-ul pe dezvoltatori. Exista un miraj natural a proiectantilor de a explora o lume noua, in care se intalnesc cu functionalitati absente de pe PCurile obisnuite: pozitionare GPS, diverse modalitati de interfata cu utilizatorul, mashup etc.

Ce au facut dezvoltatorii? Pe de o parte, variante mai atractive ale aplicatiilor native (sa nu uitam ca Google nu impune nici o restrictie!). Pe de alta parte aplicatii noi si surprinzatoare. Un exemplu este Android Scan. Aceasta aplicatie analizeaza un cod de bare pozat cu telefonul de catre un utilizator (de ex. un produs dintr-un magazin), il decodeaza si apoi aduce de pe web prezentari, comparatii de preturi, fotografii sau alte informatii relevante (de ex. fragmente de melodii in cazul unui CD).

O alta aplicatie Commandro, de socializare, permite utilizatorilor sa isi detecteze prietenii care se afla in zona lor (utilizand GPS-ul) si sa foloseasca mesageria instant pentru a stabili intalniri “ocazionale”. Seamana cu MoSoSo (Mobile Social Software) si sa ne amintim ca tot in 2005 Google a cumparat Dodgeball (un serviciu MoSoSo).

Androidul poate echipa orice smartphone de pe piata, deoarece se intelege bine cu orice tip de intrari (clasicele butoane, touchscreen etc.).

Dar Google nu s-a multumit cu atat, ci a lansat Nexus One. Primul telefon Google dotat cu Android (ajuns intre timp la varianta 2.1). Procesor de 1 Ghz, camera foto/video de 5 MP si inovatii cat cuprinde. O alta inovatie este faptul ca se poate cauta pe Google Earth cu ajutorul vocii si se pot vizualiza imaginile in format 3D. Oare ce mai poate urma?

Stati linistiti. Este doar inceputul! Probabil ca telefoanele viitorului nici nu vor mai fi folosite pentru a se vorbi la ele. Dar ce spun eu telefoane?…

Articol aparut in valcea-news.ro la data de 31 mai 2010, in sectiunea Cultura->Sttinta si IT