Cafeaua cu apa multa

Cateodata imi place sa flirtez cu domnisoarele chelnerite. Mai ales daca sunt brunete. Marturisesc ca era gata-gata sa izbunesc azi cu un articol despre asa zisii specialisti in “new media” de la noi din tara, de raul carora nu mai poti nici pe buda sa stai linistit, ca sa zic asa. Dar exact inainte de a purcede batraneste la treaba, m-a sunat prietenul meu Radu si am vorbit vreo doua ore la telefon, povestind cate si mai cate. Si bineinteles, m-am binedispus si am uitat de cretini si de PR-iste online. In schimb am ramas cu un flash despre…chelnerite.

Frig. Dimineata. Oprire. Cafea… “Cafea?”, o intreb pe tanara si bruneta chelnerita. “Sigur”, imi raspunde zambind. “Normala sau dubla?” “Care-i diferenta dintre ele?”, intreb eu, mai mult de dragul de a face conversatie. La care imi raspunde ceva de genul: “Cantitatea de cafea e aceeasi, numai ca in aceea dubla punem mai multa apa”. Si nici macar nu a ras. Si era, desigur, si un pic mai scumpa. Si stiti ce? Am luat dubla! N-as putea sa explic de ce; ma rog, as putea sa explic de ce: ochii, fusta scurta, culoarea parului…zambetul. Oricum am baut si cafele mai proaste decat aceea, mai scumpa si cu apa mai multa. Cred ca a fost pur si simplu o lipsa de discernamant. Faptul ca era o bruneta frumoasa foc si magia cuvantului “dubla” m-au convins pe loc.

Inainte de criza, domnisoarelor li se oferea posibilitatea sa “consume” cam in acelasi fel cu cel in care mi-am baut eu cafeaua dubla si ceva mai scumpa. Unii se declara ingrijorati de ceea ce se intampla si solicita sau incearca sa descurajeze dorinta romancelor de a “consuma” lucruri duble si cu apa mai multa. Explicatii exista – din cauza lor, domnilor le vor creste deficitele, aparand pericolul inflatiei in piata. Am citit tot felul de statistici, dar una chiar mi-a placut. Valoarea fericirii unei domnisoare (nu stiu daca blonda sau bruneta) este in medie de 1500 de euro pe an. Asta inseamna ca barbatii “baga” in femeile de langa ei, in jur de 6000 de ron/an, asta insemnand cam 500 de ron pe luna. Se pare ca o data depasita aceasta valoare, indicele de fericire nu creste semnificativ. Este adevarat ca este un prag stabilit pe un esantion mic, probabil 1000-2000 de domnisoare interogate, si poate de la acel studiu (cam anul trecut pe vremea asta il citeam) minima fericirii “de consum” sa se mai fi schimbat.

Unii s-ar grabi sa injure femeile si sa le faca materialiste. Eu spun insa ca nu este asa. Sau nu este chiar asa. In anii 90-94 am trecut peste primul nivel al consumului, cel de astamparare a nevoilor “elementare”: un video, un televizor color, o masina. In prezent descoperim consumul si shoppingul ca feluri de socializare, intr-un fel o combinatie de exhibitionism si nevoi mai rafinate. Adica s-a trecut de la video la parfumuri de lux sau la genti LV. Si mi se pare corect. Este in firea lucrurilor sa se intample asta. Mai ales ca era un boom economic si domnii nu mai stiau sa cucereasca altfel decat prin intermediul cardului. Iar domnisoarele nu puteau sa se duca toate la manastire nu? Si atunci au trebuit sa se adapteze noilor “cuceritori”. Chiar daca dupa o saptamana, o luna de “relatie” isi dadeau seama ca domnii aveau apa prea multa.

Tot in firea lucrurilor este ca la un moment dat sa apara si discernamantul, care sa tempereze acest “consum” bazat pe cuvintele “dubla” si “apa multa”. Stiti care ar fi trebuit sa fie momentul? Cand domnisoarele descopereau singure ca aceeasi conversatie este la fel de plictisitoare si intr-o Dacie si intr-un Bentley si sexul este la fel de prost si intr-un pat normal si intr-un penthouse. Atunci ar fi avut doua variante: sa se indrepte catre o carte sau sa treaca la o cafea simpla. Fara apa multa. Eu cred ca marea majoritate ar fi mers pe varianta a doua… Dar exista ceva ce a urgentat aparitia acestui moment. Ceva ce poarta numele de criza.

Bau-baul domnisoarelor si al domnilor deopotriva. Nemaiavand conturile asa de grase, sau fiind mai prudenti in a le goli, domnii au inceput sa fie mai putin darnici. Si, domnisoarele adaptabile ca intotdeauna, au inceput sa se cupleze…din dragoste! Nu, nu glumesc si nici nu exagerez. Pot sa o mai spun o data: domnisoarele au inceput sa se cupleze din dragoste. Probabil ca unele au inceput sa aiba joburi, altele au inceput sa fie mai fidele, nu stiu ce mutatii au avut loc exact, dar un lucru este cert: mentalitatea “consumului” pe baza de apa multa s-a schimbat. Si este bine asa.

Avem de-a face cu doua lucruri interesante: batranii au invatat ca trebuie sa economisesti pentru a-ti fi bine mai tarziu, in timp ce domnisoarele descopera ca pot avea un job, pot fi creative, pot invata lucruri noi, iar binele este “la indemana”, aceasta fiind si o motivatie pentru o mai mare eficienta a relatiei. Chiar daca binele este uneori cu apa mai multa si ceva mai scump. Macar explicatia nu mai este fusta scurta sau cardul. Naivitatea, lipsa de experienta nu pot face rau economiei. Intr-un fel domnisoarele au salvat economia…Si cu putin noroc, cele brunete ne vor scoate si din criza. Iar chelneritele vor putea rade cu adevarat atunci cand vor rosti cuvintele “apa multa”…