Limuzina de lux

De curand am vazut pe un forum IT o discutie interesanta pe marginea subiectului Linux/Unix. O remarca a unuia dintre “forumisti” m-a facut sa scriu acest articol: “Linuxul este un Trabant, pe cand Unixul este o limuzina de lux”. Oare, asa sa fie?

Povestea Unix-ului incepe cam asa: se ia un grup de giganti, printre care AT&T si General Electric. Gigantii se hotarasc sa dezvolte “cel mai cel” sistem de operare. Pentru asta cheltuie cateva sute de milioane de dolari (de altfel maruntis pentru ei), angajeaza cei mai buni oameni si se apuca frumos de treaba. Dau si un nume proiectului: MULTICS. Insa, dupa o vreme se lasa pagubasi. Este prea complicat. Milioanele de linii de cod sursa zac prin arhive, prafuindu-se, pana cand…

Un proiectant tanar, care lucrase la dezvoltarea MULTICS, da peste un PDP-7 uitat de toata lumea si ii vine o idee: sa dezvolte un joc cu nave spatiale. Ca sa faca acest lucru Ken Thomson isi da seama ca are nevoie de un asamblor. Il dezvolta, dar parca tot nu este destul…Parca ar fi bine sa aiba si un mediu de dezvoltare, un sistem de fisiere, un interpretor de comenzi si un sistem pentru gestionarea executiei proceselor. Il atrage pe prietenul sau Dennis Ritchie in joc si dezvolta impreuna un sistem care folosea din plin rutinele MULTICS, dar era mult mai simplu. Era doar un joc.

Nu stim daca jocul cu navele spatiale a mai fost vreodata terminat sau nu. Ne putem imagina ca sefii celor doi le-au luat jucaria si i-au trimis inapoi la treaba. Dar “jucaria” era deja un sistem de operare in toata regula. L-au botezat in gluma UNICS. Pentru a putea “muta” jucaria si pe alte masini, Dennis a scris si un limbaj mai bun (impreuna cu compilatorul): limbajul C. Ken si Dennis intra in istoria informaticii ca fiind parintii Unixului.

Povestea Linux-ului este si mai simpla: Linus Thorvalds, un student finlandez vrea sa stie cum se face un sistem de operare. Pentru aceasta studiaza o carte despre sisteme scrisa de profesorul Tanenbaum. Ar vrea si el sa se joace un pic cu nucleul sistemului Minix, sistem conceput de profesorul Tanenbaum in scopuri didactice. Problema era ca nu are decat un 386. Mare lucru…Scrie un driver de disc si apoi un sistem de fisiere ca sa poata sa puna pe el fisierele de Minix. Tot in joaca implementeaza si un sistem multitasking si isi da seama ca tocmai a realizat un nucleu “Unix-like”. Nu e cine stie ce, dar a fost conceput in joaca. Apoi vine sclipirea: “hai sa il punem pe net…” (fiind deja in anul 1991). Linus “urca” pe Internet codul sursa si o multime de entuziasti i se alatura pentru a-l dezvolta. Ce s-a intamplat dupa, se stie. Putini stiu insa despre disputa dintre Linus si Tanenbaum, dar mai conteaza ca profesorului nu i-a placut inventia studentului?

Ce au in comun povestioarele? Joaca, imaginatia si impertinenta tineretii. Si ar mai fi ceva: contributia la noul fenomen free soft (Da da si Unixul. Sa nu uitam ca BSD – varianta dezvoltata la Berkeley – este tot gratis).

Povestile continua (chiar se intersecteaza la un moment dat), Linux castiga popularitate, dar multi cred ca este important doar pentru ca contribuie la popularizarea sistemelor de operare Unix-like, fapt ce ar trebui sa se traduca prin cresterea vanzarilor de sisteme Unix “pe bani”. Dar nu a fost chiar asa. Linuxul s-a dezvoltat intr-un ritm foarte alert si a patruns in marile companii, care isi porteaza azi toate aplicatiile pe Linux (de exemplu IBM).

“Joaca” unui student vizionar s-a transformat din Trabant in limuzina de lux…