Neverending story – Polymorphic actions

Comme toi comme toi comme toi comme toi
Comme toi comme toi comme toi comme toi
Comme toi que je regarde tout bas
Comme toi qui dort en rêvant à quoi
Comme toi comme toi comme toi comme toi…

Deoarece o viata frumoasa (chiar daca nu am avut-o mereu, nu a existat o zi in care sa nu mi-o fi dorit; in care sa nu fi luptat pentru ea, in felul meu) este mereu imprevizibila, azi voi scrie cu totul altceva “decat m-as fi asteptat”.

“Privitorule”, incep prin a te avertiza ca, in randurile urmatoare, s-ar putea sa par usor ciudat! (totusi, cu masura…)

Si cum as putea sa nu? Scriu aceste randuri dintr-un loc in care, in urma cu 3 ani, cineva drag mie imi spunea, privind in jur: “Vai… acum inteleg de ce compui atat de frumos!”. Probabil ii placea de mine si incerca sa fie draguta. Sau poate chiar era…

Unde ma aflu? Nu sunt nici in Wien(a) – am fost articolul trecut -, nici in Paris (nu am mai fost demult, ce e drept). Ai sa razi, dar nu sunt nici macar pe malul marii (nu ar fi trebuit sa plec de acolo niciodata!)… Desi, mi-ar placea sa fiu.

Tastez zambind, mangaiat de adierea fina a serilor “muntene”, rasfatat si inspirat de muzica “Ishtar-easca” (denumire data de mine, evident), ce domina incontestabil atmosfera, contribuind decisiv la starea de euforie in care ma aflu.

Daca ar fi sa ma las dus de val si impins de inima, ar insemna sa nu mai scriu nimic altceva in afara de versurile acelea de la inceput…. Ishtar imi reaminteste, fara mila, dar si fara sa vrea (nu prea imi plac nemilosii rautaciosi), de tot ceea ce reprezinta, pentru mine, fericirea (Ok, m-ai prins, sunt fericit cand fac biking sau cand innot!).

Indiferent de activitatile pe care le am, indiferent la alte amintiri, sunt constient ca viata mea nu e altceva decat “a polymorphic action” (toate actiunile mele sunt doar moduri diferite de a exprima aceeasi idee).

Peste “orizont”, tocmai au inceput artificile (cele mai frumoase sunt cele albastre). E timpul sa visez cu ochii inchisi. Mi-e atat de dor sa ma trezesc in zori…

P.S. Unde sunt? Sunt sub niste nori albi si pufosi (daca aveam trepiedul la indemana ii faceam si vedete. Bine, bine, par pufosi!)… Ok. Sunt AICI!